100

Postarea cu numărul 100, coincide la o distanţă de două săptămâni, cu aniversarea de doi ani a  Cuvintelor Simple. Când am scris prima dată, am stat şi m-am gândit două săptămâni dacă să pun sau nu pe blog, apoi mi-a mai luat încă o săptămână să fac public link-ul pe pagina mea de facebook.

Au fost cunoscuţi care m-au recunoscut imediat printre rânduri, au fost şi alţii care au avut nevoie de câteva luni până s-au convins şi au crezut că sunt eu.

De atunci, cu mici întreruperi ne întâlnim în fiecare marţi. Am fost întrebată de ce marţea. Mi s-a părut a fi cea mai bună zi dintre toate, cea mai nebăgată în seamă şi mai ofertantă.

Am ales să oglindesc aici, de-a lungul timpului, pagini din caietele mele, poezii scrise când aveam 12 ani, poveşti de iubire, drame, nelinişti.

Nu a fost simplu, deşi titlul spune altceva. Mereu mi-a fost teamă, înainte de fiecare postare; şi acum îmi mai e teamă; mereu începe să-mi bată inima cu câteva minute înainte de ora 4. Încerc să îmi imaginez ce simte şi ce crede fiecare dintre voi când citeşte, cunoscuţi sau necunoscuţi, încerc să anticipez dacă vă va plăcea sau nu, dacă trezeşte în fiecare vreo emoţie. Nu am încercat niciodată să scriu comercial, nu m-a interesat vandabilitatea produsului; mereu am sperat că în fiecare va trezi o emoţii diverse, măcar un cuvânt citit. De fiecare dată m-am bucurat enorm când am primit mesaje de la cei care au citit şi mi-au spus că în rândul sau în pasajul cutare parcă le-am pus gândurile pe foaie, le-am exprimat sentimentele. Bucurie mai mare de atât nu există.

După doi ani, o sută de postări şi multe, uluitor de multe vizualizări, eu şi Cuvintele Simple vă mulţumim, şi suntem onorate că ne citiţi.

Până la următoarea aniversare, vă îndemn: „Priviţi Cerul”.