îți porți inima
ca pe
o broșă
prinsă pe interiorul
corpului
mai ții minte când
erai mic și
îți punea mamaie maioul
pe dos
să te ferească
de deochi
de ochi rău
de boală
de ghinion
îți porți inima
ca pe
o broșă
care a rupt materialul cu greutatea ei
nu o dai jos
să nu se vadă
ciupitura din fibră
și te gândești
că poate
dacă
întorci haina pe față
vor scânteia
în soare
nestematele broșei
dar
dacă cine știe
broșa ta cu nestemate
e doar un gablonz
ordinar
cumpărat de mamaie
de la bâlci
și tu
nu mai ții
minte
