IC-KL


 – Bade, da’ nu mai sta bre aşa ţeapăn, că în viaţa asta nu poţi să mori decât o singură dată. N-ai să crăpi fix acu dacă te-ai îndoi să te aşezi pe prispă lângă mine.
Iete la el cum stă cu panaramele alea pe el…na.
 – Mata ce ai în braţe şi de ce stai cu evantaiu’n mână? Dă nu ţi-i cald bre, de nu dai sarica ceea jos? Un’ te crezi? Noi suntem oameni simpli, da să ştii că am auzit şi noi de Paris şi alte măscări. Lasă panarama aia de pisic; dacă ăla o mai fi pisic să vezi numa ce smotoceală i-a trage mâţa mea, când l-a prinde. Mai mare dragu’.
Hipnotizat, badea cel străin s-a aşezat ascultător pe prispă, dar mâţei tot nu i-a dat drumu’ din braţe. S-a aşezat atent, cu fereală, să nu-şi umple de praf hainele negre; să nu şi le colbuiască, cum a zis omul acela ciudat în casa căruia se părea că este. Ce să-i zică? Cum să vorbească cu el? În mod straniu, părea că se înţeleg, deşi nu-şi dădea seama cum. Nu păreau să aibă, de altfel, nimic în comun.
La sugestia unui prieten încerc un exerciţiu. Legenda e simplă : am încercat să îmi imaginez o întâlnire, de loc improbabilă între Ion Creangă şi Karl Lagerfeld.
Mi i-am imaginat pe cei doi stând de vorbă pe prispa de la Humuleşti, dar nu îmi vin în minte decât replici pe care le-ar fi putut da Ion, poveştile pe care le-ar fi putut spune. Nu-mi vine a crede că i-ar fi spus toate amintirile lui cu cireşe şi fete de popi, pentru că e un pic prea departe de cultura  şi înţelegerea lu’ badea Karl. Pe de altă parte, o discuţie, metafizico-filosofică pare ceva mai potrivită cu aerul ţeapăn şi impasibil a lui Lagerfeld.
Cred că e destul de probabil să meargă amândoi în casă şi să scotocească împreună printre hainele din ladă. Karl l-ar fi îmbrăcat pe Ion cum ştia el mai bine şi ar fi mers amândoi la Iaşi la pozar.
M-am distrat, căutând în cele două fotografii pe care le-am găsit pe internet similitudini între ţinutele celor doi. Nu am putut să nu remarc la ambii haina şi cravata negre, gulerul alb şi părul pieptănat pedant pe spate. Mi-l pot imagina pe badea Ion cu o perche de ochelari negri. Parca ar avea aşa un aer de Hell’s Angel. În rest, cei doi seamănă destul de bine, aşa că întâlnirea dintre ei, pare din ce în ce mai puţin improbabilă.
Nu mă costă nimic să îi văd împreună, făcând un set-up pentru o prezentare în  Parisul unde Ion Creangă nu a ajuns niciodată, unde el urma să vină pe post de announcer. Frumos tablou, cu Creangă deschizând o prezentare Channel cu frânturi din Povestea Pulei.

photo credit: wikipedia&riaskoz.tumblr.com