stropi mari intrau în casă şi mi se prindeau în păr, udau pervazul şi pernele, străluceau umede pe coperţile cărţilor de la geam
te cocoţasei cu coatele pe pervaz şi stăteai acolo pur şi simplu, adulmecând aerul turbat de furie care intra, cum ai spus tu cândva, prin pătratul meschin al ferestrei
despre noaptea asta ai să scrii?
nu ştiu. mă mai gândesc. am mai scris despre furtunile pe care le-am văzut intrând pe fereastra asta; nu cred că vreau să scriu chiar despre toate
cum se face că de fiecare dată când ne întâlnim plouă?
asta nu e ploaie; e furtună; aş putea spune că ne vedem din furtună-n furtună
ţi-ai întors înapoi faţa spre noapte şi-ţi puteam ghici fiorul rece din privirea fixă şi pierdută pe care o ai atunci când te gândeşti numai tu ştii la ce, zâmbetul mijit în ochii uşor asimetrici
te simţem în întunericul din spatele meu, mişcându-te fără zgomot, animal hăituit de fantome fără nume
ţi s-au udat prizele ţi-am spus ştiind că o să-mi răspunzi
dă-le dracu’
am aşteptat să mă întrebi dacă o să scriu vreodată despre noaptea asta, de ca şi cum ar fi mai specială decât toate celelalte nopţi cu furtuni
…şi m-ai întrebat
ţi-ai înfipt mâna în părul meu şi m-am înfiorat privind fix în noapte, muşcându-mi buza de jos până la sânge, ştiind că în mintea ta fuge, ca o nălucă întrebarea nerostită
la ce te gândeşti
te-am lăsat să-mi guşti omoplatul stâng, să-mi adulmeci pielea de după ureche, în timp ce mâna ta mi-a alunecat de la piept înspre pântec
ai îngheţat; mi-ai şoptit în păr, şi mereu miroşi atât de mişto
m-ai lipit de pieptul tău cald şi ţi-am simţit în acelaşi timp unghiile zgâriindu-mi încheietura
ţi-am prins antebraţul cu ambele mâini şi am muşcat cu sete
nebuno! potoleşte-te!
te-am privit peste umărul gol, zâmbindu-ţi în întuneric. mai spune asta încă o dată
ai tăcut
ploaia bătea cu stropi mari udând pervazul şi pernele, făcând să strălucească coperţile cărţilor de la geam
pe un raft departe, şişkin şi-a gemut spiralele mirosind a poveşti cu parfum străin, făcându-mă să-mi încleştez mâinile pe faţa de pe care ochii ţi se goliseră brusc de fantome
Monsters are real, and ghosts are real too. They live inside us, and sometimes, they win. S. King
