Sunt Grinch, urăsc Crăciunul.
Bine, exagerez evident. Nu pot urâ Crăciunul. Mi se pare doar că şi-a pierdut sensul, a devenit o formă fără fond, aşa că mai corect ar fi să spun că urăsc ceea ce a devenit Crăciunul. Mi se pare că s-a pierdut tot ceea ce însemnă bucuria sărbătorii in familie, alături de oameni dragi, împodobirea bradului, emoţia de a primi un cadou pe care l-ai aşteptat întregul an.
Mi se pare foarte neplăcut să văd cum oameni care uită unul de celălalt pe parcursul întregului an îşi amintesc brusc, că ceilalti există, îşi trimit în neştire mesaje „industrializate”, copiate de pe internet, mesaje care nu transmit nicio bucurie şi nicio emoţie, doar aşa din obligaţie, spre satisfacţia fără margini a operatorilor de telefonie mobilă.
Toţi intră în priză, se simt obligaţi să cumpere şi să ofere cadouri. Oferirea unui cadou nu ar trebui să fie motiv de bucurie? Pe stradă văd doar oameni împovăraţi de obligaţia de a cumpăra şi de felul în care îşi chivernisesc banii să le ajungă pentru toate achiziţiile.
Suntem plictisiţi şi îngreţoşaţi de colinde, de cerşetori, de grupuri care duminică dimineaţa, atunci când ţi-e somnu’ mai dulce intonează pios ode pe casa scării, in timp ce oraşul îşi maschează mizeria sub beculeţe şi sclipici. Societatea de consum atotputernică ţipă din rărunchii ei vulgari, la tot pasul.
Mama mă îndoapă acasă cu mâncare; zici că dacă mănânc mai mult de Crăciun o să îmi ajungă tot anul. Fac rezerve mai ceva decât ursul pentru iarnă. După câteva zile sunt buhăită la faţă şi îmbuibată, fierea se revoltă şi mi-aş dori să urmeze imediat Postu’ Paştelui să mănânc doar ştevie şi urzici fierte. Îmi vine să îmi doresc o vacanţă de dezintoxicare, să reîncep să râd natural. Mă dor deja maxilarele de rânjit forţat oamenilor, că de, spiritul Crăciunului tre să ne gâdile pe toţi la pipotă.
Vorba cântecului: „De Crăciun fii mai bun…” da’ serios acum, nu putem păstra ceva rezerve de bunătate şi pentru restul anului? Ar fi o super-treabă să putem ţine borcane cu bunătate pe rafturi, aşa cum ţine mama dulceţurile în cămară şi hop să mai desfacem un capac, mai folosim, mai dăm şi la alţii dacă se apropie termenul de „expirare” şi avem mai mult decât ne trebuie, sau decât am putea folosi.
Altfel, ne suprazaharisim toţi; concentrat pe o întindere de vreo 5-6 zile, facem perfuzii cu spirit înalt, înălţător şi plin de nobleţe. Mai bine ne-ar pune cineva o mască de oxigen, să mai respirăm şi o gură de aer curat că suntem intoxicaţi deja de atâta ipocrizie.
Nu îmi place nici că trebuie să învăt tehnici noi de luptă pentru a supravieţui în magazine, pe stradă, în mijloacele de transport în comun, în tren, în autobuz, în rachete spaţiale, pe
Planetă, oriunde.
În timp ce încerc din răsputeri să ajung la mama sau alte rubedenii, îl „binecuvântez” printre dinţi, mascat, pe pruncu’ care stă răsturnat, rumen în obraji şi senin în iesle, şi nu mă pot împiedica să-l întreb: „Prietene, şi pe vremea ta, la fel de aglomerat era în mall-uri?”
Bine, exagerez evident. Nu pot urâ Crăciunul. Mi se pare doar că şi-a pierdut sensul, a devenit o formă fără fond, aşa că mai corect ar fi să spun că urăsc ceea ce a devenit Crăciunul. Mi se pare că s-a pierdut tot ceea ce însemnă bucuria sărbătorii in familie, alături de oameni dragi, împodobirea bradului, emoţia de a primi un cadou pe care l-ai aşteptat întregul an.
Mi se pare foarte neplăcut să văd cum oameni care uită unul de celălalt pe parcursul întregului an îşi amintesc brusc, că ceilalti există, îşi trimit în neştire mesaje „industrializate”, copiate de pe internet, mesaje care nu transmit nicio bucurie şi nicio emoţie, doar aşa din obligaţie, spre satisfacţia fără margini a operatorilor de telefonie mobilă.
Toţi intră în priză, se simt obligaţi să cumpere şi să ofere cadouri. Oferirea unui cadou nu ar trebui să fie motiv de bucurie? Pe stradă văd doar oameni împovăraţi de obligaţia de a cumpăra şi de felul în care îşi chivernisesc banii să le ajungă pentru toate achiziţiile.
Suntem plictisiţi şi îngreţoşaţi de colinde, de cerşetori, de grupuri care duminică dimineaţa, atunci când ţi-e somnu’ mai dulce intonează pios ode pe casa scării, in timp ce oraşul îşi maschează mizeria sub beculeţe şi sclipici. Societatea de consum atotputernică ţipă din rărunchii ei vulgari, la tot pasul.
Mama mă îndoapă acasă cu mâncare; zici că dacă mănânc mai mult de Crăciun o să îmi ajungă tot anul. Fac rezerve mai ceva decât ursul pentru iarnă. După câteva zile sunt buhăită la faţă şi îmbuibată, fierea se revoltă şi mi-aş dori să urmeze imediat Postu’ Paştelui să mănânc doar ştevie şi urzici fierte. Îmi vine să îmi doresc o vacanţă de dezintoxicare, să reîncep să râd natural. Mă dor deja maxilarele de rânjit forţat oamenilor, că de, spiritul Crăciunului tre să ne gâdile pe toţi la pipotă.
Vorba cântecului: „De Crăciun fii mai bun…” da’ serios acum, nu putem păstra ceva rezerve de bunătate şi pentru restul anului? Ar fi o super-treabă să putem ţine borcane cu bunătate pe rafturi, aşa cum ţine mama dulceţurile în cămară şi hop să mai desfacem un capac, mai folosim, mai dăm şi la alţii dacă se apropie termenul de „expirare” şi avem mai mult decât ne trebuie, sau decât am putea folosi.
Altfel, ne suprazaharisim toţi; concentrat pe o întindere de vreo 5-6 zile, facem perfuzii cu spirit înalt, înălţător şi plin de nobleţe. Mai bine ne-ar pune cineva o mască de oxigen, să mai respirăm şi o gură de aer curat că suntem intoxicaţi deja de atâta ipocrizie.
Nu îmi place nici că trebuie să învăt tehnici noi de luptă pentru a supravieţui în magazine, pe stradă, în mijloacele de transport în comun, în tren, în autobuz, în rachete spaţiale, pe
Planetă, oriunde.
În timp ce încerc din răsputeri să ajung la mama sau alte rubedenii, îl „binecuvântez” printre dinţi, mascat, pe pruncu’ care stă răsturnat, rumen în obraji şi senin în iesle, şi nu mă pot împiedica să-l întreb: „Prietene, şi pe vremea ta, la fel de aglomerat era în mall-uri?”
Bu, articolul tau este trist, dar just… Si totusi nu acesta este Craciunul pe cate ti-l doresti… Suntem multi care nu am uitat de spiritul Craciunului, de cozonacii de casa aburinzi, de impodobirea Bradului in familie… Ce zici, incerci sa scrii un articol care sa se intituleze "Craciunul lui Bu"?
L-as savura si nu voi fi singurul…
a+
Imi pare tare rau sa te contrazic insa Craciunul nu si-a pierdut deloc sensul si nu e nici o "forma fara fond".Este poate cea mai frumoasa sarbatoare din an cand oamenii , daca nu si reusesc, macar incearca sa fie mai buni, mai toleranti , mai darnici.Nu putem fi la fel tot anul,non stop,pentru ca fiecare este prins cu problemele vietii, ale familiei.Asta nu inseamna ca suntem ipocriti pentru ca ne amintim de prieteni doar atunci.Eu ,personal ma gandesc la ei, dar poate nu am timp sau starea necesara sa le scriu, sa ii sun. Si sunt convinsa ca si altii traiesc aceeasi experienta.Imi sunt la fel de dragi prietenii aceeia ,iar ei stiu asta. "Sensul" Craciunului este chiar acesta: sa facem ceva minunat ce nu am apucat sa facem tot anul:sa cumparam un cadou si sa-l daruim cu drag,sa impodobim bradul alaturi de cei dragi, sa miroasa a cozonaci si a portocale nu numai in casa, dar si pe strazile unde "suntem plictisiti si ingretosati", sper insa, nu de Colinde!!!Pentru ca daca nici Colindele nu ne mai amintesc de Craciun, atunci nu se mai numeste Craciun. Mi-e tare greu sa cred ca oamenii de pe strada sunt impovarati de obligatia de a cumpara un cadou. Probabil sunt "impovarati" de gandul ca si-ar dori sa cumpere mult mai multe pentru persoana(ele) iubita(e),dar nu-si permit.Pe vremuri fiecare era fericit cu portocale, banane si dulciuri. Acum,avem de toate dar nu aavem bani. Cred ca asta e "povara", nu faptul ca nu am darui cu drag un cadou.Cat despre mesajele "industrializate" tine tot de lumea "moderna" in care traim si daca ne adaptam,le intelegem . Mai sunt inca si din-aceea ce cumpara (cu foarte mare drag) o felicitare si o scriu cu manuta lor.
E adevarat ca orasul isi ascunde mizeria sub beculete si sclipici, insa daca in educatia oamenilor privind curatenia in orase, nu se schimba ceva, asta nu inseamna sa nu sarbatoresc cu drag Craciunul.Pot eventual sa ma rog sa aduca Doamne Doamne o patura mare de zapada, ca beculetele sa straluceasca altfel in albul imaculat….si poate vei vedea si tu din nou Carciunul ca inainte.Sunt convinsa ca vom fi dezamagiti cu totii cand zapada se va duce si ne va imvada din nou mocirla,si la propriu si la figurat, insa se cheama ca am stiut sa traim magia Craciunului alaturi de cei dragi.Si daca nu ninge stii ca poti sa "make a wish" si Mos Craciun ti-o va indeplini.E chiar asa de simplu!
Craciun fericit!
Nu am uitat spiritul Craciunului, si tocmai din acest motiv, greata asta fara sfarsit a pus stapanire pe tot. Voi scrie si despre Craciunul lui Bu, despre Craciunul pe care il traiam in copilarie, cant totul era mai pur si cand mirosul de portocala chiar facea diferenta, cand impodobeam bradul cu tata si framantam cozonacii cu mama.
Ar trebui sa fie cea mai frumoasa sarbatoare, este adevarat, insa de multa vreme totul a devenit prea comercial pentru a mai putea fi si spiritual. Este adevarat, ca nu putem fi la fel tot anul, insa 5 zile pe an nu reusesc sa compenseze lipsa de interes si uitarea. Faptul ca ne luam agendele telefonice de la a la z nu dovedeste nicio noblete, nu este un semn de spiritualitate inaltatoare.
Da, oamenii de pe strada sunt impovarati de obligatia de a cumpara cadouri, pentru ca au impresia ca daca vor cumpara un cadou, cumpara toata uitarea de peste an. Problema este nu cumpararea, ci faptul ca TREBUIE, pentru ca este Craciun si de Craciun TREBUIE sa facem fapte bune, TREBUIE sa fim altfel, TREBUIE sa aia, TREBUIE sa ailalta.
O felicitare scrisa de mana face mai mult decat orice sms pe care il trimiti mass la toata agenda. Nici nu merita citite. Persoana aceea nu s-a gandit la tine, nu tie ti-a dorit…orice o fi scris acolo.
Din pacate ipocrizia este mult prea mare ca sa avem puterea sa recunoastem ca mult trambitatul spirit al Craciunului a devenit de mult un basm, ale carui aparente ne incapatanam sa le pastram innotand in aglomeratie si mancand in nestire.
Craciun Fericit tuturor!!! indiferent de felul in fiecare simte, traieste, intelege si personalizeaza momentul
Bu, ai crescut, asta s-a intamplat! Craciunul e la fel ca oricand, dar il vezi tu altfel. Si, lasa, e buna si ocazia asta sa ne amintim de prietenii cu care nu am vorbit tot anul. De-asta sunt prieteni, sa te inteleaga si sa-i intelegi ca, in alergatura dupa un rost in viata, obosim cu totii. Craciunul e o ocazie buna sa faci inventarul pentru ce a trecut si planul pentru ce o sa vina.
Bu, societatea evolueaza, inclusiv metodele de comunicare scrisa. Daca am vrea sa fim traditionalisti, am putea sa cioplim mesaje in piatra, sa litografiem sau sa scriem cu pana. Fiecare isi alege metodele de comunicare care i se potrivesc si care ii sunt la indemana. Simplul fapt ca persoana aia care ti-a trimis SMS-ul s-a gandit la tine in momentul acela e dragut si merita apreciat. Putea sa te "sara" dintre destinatari. 🙂
A VENIT IN CASA MEA UN NEPOT SA PETREACA CRACIUNUL CU NOI,NU PENTRU CA AVEM COZONACI(PROBABIL VOI CUMPARA),NU PENTRU CA DESFACEM CADOURI,NU PENTRU CA ORASUL E MAI IMPODOBIT,CA SE AUD MAI MULTE COLINDE…
DOAR PENTRU CA IL IUBIM SI NE IUBIM UNII PE CEILALTI IN FAMILIA MEA . IN REST ASTEPTAM COLINDATORII,MERGEM LA BISERICA,POATE VA NINGE SI MAI MULT NU NE-AM PROPUS…VOM VEDEA.
Craciunul e o stare de spirit, il ai in suflet si atat 🙂
Nu ar fi mai bine oameni buni sa trimitem un SMS in care sa scriem ce simtim cu adevarat chiar daca asta inseamna numai 3 cuvinte si nu o polologhie pompoasa copiata de pe internet? "Industrializarea" sau "lumea moderna" cum o numiti voi nu presupune sa uitam sa scrie sau sa spunem ce simtim cu adevarat.
Totul este un mare fals iar spirutul Craciunului s-a dus de mult….lucru confirmat de insusi Papa Benedict in ziua de Craciun….