ICAR

mi-au spus să am grijă că o să mă ard

și de data asta

dar

oare

ȋi poți spune lui Icar să

aibă grijă

ȋn zborul lui

către soare

Am citit de curând vorba aia care zice ca oamenii sunt dispuși să uite cuvintele pe care le-ai spus, trec ușor peste faptele tale, dar niciodată, niciodată, nu vor uita cu adevărat felul ȋn care i-ai făcut să se simtă.

Băi cât este de adevărat.

Mi-au revenit ȋn minte toate momentele când, de fapt, doar despre asta a fost vorba. Nu ce ai spus, nu cum mi-ai spus, nu ce ai făcut, nu că ai plecat deși ar fi trebuit să stai, nu că ai rămas deși trebuia să pleci; nimic altceva, doar felul ȋn care m-ai făcut să mă simt.

Despre asta este vorba ȋn relațiile noastre, de orice fel ar fi ele, fie că-s părinți, șefi, prieteni sau iubiți. Cred că asta este întrebarea care ar trebui să ne dea măsura: cum mă face să mă simt?

Oricât ai iubi pe cineva, oricât ai vrea să fii ȋntr-un anume loc, dacă te face să te simți neînsemnat, nedemn, că valorezi mai puțin decât știi tu că valorezi, neiubit, trist, dacă nu ȋți mai răsar diminețile cu bucurie, dacă nu îți vine să te întorci acasă, dacă nu mai vrei să pornești spre muncă, dacă simți că nu poți spune ce vrei, cum vrei, dacă nu poți să cânți, dacă nu îți găsești cuvintele, dacă te simți ridicol, frustrat, pleacă.

Avem atât de puțin timp, încât nimeni nu merită să se simtă ȋn felul ăsta. E mai simplu de ȋndurat singurătatea sau boala, e mai ușor de dus ȋn spate o jumătate goală de pat decât un om care nu te vede, e mai liniște ȋn dimineața unei cești singuratice de cafea, ȋn colţul de pâine pe care îl mănânci ca pe un festin Michelin, decât ȋn apăsarea cuiva care te face să te simți ca un rahat.

O să aud că mie mi-e ușor să vorbesc, că nu am „obligații”, că ce-mi pasă mie, că ce știu eu?

Nu știu despre lucrurile astea, așa-i, dar știu despre cum este să simți ca nu poți, by default, că nu meriți, că nu valorezi, că ești easy și, poate, cheap, că „hai mai lasă-mă”, că aștepți să sune telefonul, că stai aici unde ești, că nu ai cum mai mult de atât, că merg doar eu; tu vii, poate, data viitoare și, mai ales, știu despre cum este să crezi toate astea.

Încearcă, iar și iar, atunci când simți tu că poți să încerci, chiar dacă a trecut o săptămâna sau șapte ani de când ai putut ceva ultima dată. Învață despre tine ce e de învățat și încearcă din nou să scrii, să iubești, să îți dai voie să fii iubit, să desenezi, să reîncepi un business, să plângi din nou în faţa cuiva, să iei o mână ȋntre palmele tale, să te legi singur la șireturi, să faci prăjituri, să te angajezi din nou, să orice.

Nu lăsa pe nimeni să îți spună că nu poți, că nu meriți, că ești urât, că ești prea scund, că ești prea orice. Icar și-a topit aripile până la urmă, dar dacă ai putea să-l întrebi acum, cu siguranță ţi-ar spune că nu ȋi pare rău că nu l-a ascultat pe taică-su și că a zburat către soare.

icarus-www.talenttalks.net-realizing-potential-part1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *