Orice-ar fi, nu te opri…şi nu s-au oprit!
Am văzut aseară, cea mai mare concentraţie de femei penibile, bete în ultimul hal, plecând acasă în patru labe, sau părăsite de „prieteni”, dormind de la doişpe şi un pic pe canapele.
Am văzut cum e să petreci Rev-ul la baie, pentru că trebuia să fii om calculat şi să îţi dai seama că în juma’ de oră, patruşcinci de minute o să îţi vină să faci pipi, şi să te duci din timp. A fost frumos să le vezi şi acolo, pe „sfântul” tărâm al toaletei cum se iau la bătaie, să nu mai intre peste rând.
Tabloul de la sosire era superb: toată lumea îmbrăcată frumos, la patru ace, aranjată, machiaj impecabil. A fost petrecere tematică, trebuia respectată ţinuta. Însă, adevărata faţă o vedeai la plecare. Tot ce fusese ascuns cu grijă sub tone de machiaj şi paiete, ieşea la iveală hâd, în lumina aia de nu ne place, dimineaţa.
Aşa a fost tot anul care a trecut şi ultima lui seara nu s-a dezminţit, a concentrat in ea, esenţa tare a felului în care s-au întâmplat toate: am văzut cum e să nu te opreşti din prostie, pură şi cruntă prostie, să nu te opreşti din băut ca prostu’ când nu are sens, din vorbitul fără rost, din aberat, din minţit, din prefăcut, din înşelat încredere şi oameni, din dezamăgit, din făcut vieţile celorlalţi mai grele decât este cazul.
Am văzut oameni care nu au ştiut să se oprească din nimic, le lipseşte simţul măsurii şi al căii de mijloc, oameni care nu cunosc cum este să fii moderat, să îţi păstrezi consecvenţa, am văzut cum este să îţi baţi joc de darul pe care l-ai primit de a le face celor din jur viaţa mai uşoară şi mai frumoasă. Este trist că uităm cum se face, sau că nu mai vrem să ştim cum se face.
Acum două minute citeam la cineva, că „atunci când găteşti, nu prea ai cum să nu miroşi a mâncare. La fel e si in viaţă: ceea ce te înconjoara, ajunge să te reprezinte”. Cocina umana şi materiala din jur vă dă măsura, respectaţi-vă.
Urarea mea pentru voi în noul an este: „Orice-ar fi, nu vă opriţi”…dar aveţi grijă din ce.
