Viteza luminii este depăşită cu succes de un singur lucru. Uităm. Mach 6 băgăm când este vorba să uităm. Nimic nu uităm mai repede decât de unde am plecat. Ne loveşte amnezia cu atât de mare viteză încât nici noi nu ne dezmeticim cum trebuie. De cele mai multe ori niciodată.
Ne trăim în prostie mirajul, într-o lume falsă. Probabil că ăsta este şi motivul pentru care nu suntem conştienţi niciodată de ceea ce facem.
Dragul de Einstein spunea că două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia omenească, şi încă nu este sigur despre primul. Părerea mea este că ar fi trebuit să menţioneze şi frustrarea.
Frustrările pe care le produc foamea şi prostia din capul vostru, câţiva bănuţi adunaţi, voi ştiţi cum, vă transformă în monştri. Nu am nicio problemă cu asta atâta vreme cât vă rupeţi beregăţile între voi. Nimeni şi nimic pe lumea asta nu vă dă dreptul să intraţi în vieţile altora, să le otrăviţi sistemul de valori şi încrederea în ei înşişi.
Vă invit să fiţi proprii spectatori pentru spectacolele ieftine şi chicioase care aţi devenit. Nu este nevoie să asiste nimeni la asta. Mi-ar plăcea să vă ocolim şi să ne ocoliţi. Sunteţi prea sus pentru noi, şi totuşi aveţi grijă să păşiţi pe urmele fiecărui pas pe care l-am lăsat în lume, aiurea pe străzi sau prin viaţă. Fără puncte de reper nici măcar cretinismul nu funcţionează. Nu mă deranjează că mă daţi la o parte. Sincer vă spun, cu mâna pe inimă, simţul ridicolului mă îndeamnă să spun asta, nu invidia, aşa cum am auzit spunându-se.
Vă construiţi pe ascuns, cu grijă, castele din jurul cărora goniţi muritorii de rând. Când o să înţelegeţi că sunteţi singuri, toate vor fi deja altfel, castelele voastre de mucava se dărâmă. Nu o să pot înţelege niciodată absconsul din voi (ABSCÓNS, -Ă, absconși, -se,adj. (Livr.) Greu de înțeles; ascuns, tainic; (voit) obscur. ABSCÓNS adj. v. confuz, echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur) pentru cine are nevoie de lămuriri, nevoia de a vă bate joc, mişmaşurile de cartier, măsură exactă pentru caracterele voastre.
Sunteţi cei mai nefericiţi oameni din lume, dacă singurul lucru care vă face fericiţi sunt banii, sau, de la caz la caz, nevoia de a îi arăta. Nu este nimic greşit în a îţi depăşi condiţia, nu este nimic greşit în evoluţie, greşit este doar să uiţi distanţa pe care o parcurgeai la mă-ta acasă când mergeai la „toaletă” în fundul curţii.
Un lucru ar trebui reţinut de stimabilii în cauză: niciodată, nicio bancnotă, indiferent de formă şi culoare, nu vă astupă găurile din turul pantalonilor. Numai nişte rupţi în cur îmbogăţiţi peste noapte sunt în stare să-şi imagineze altfel. Nu bă, nu, nu-i aşa. Tot rupţi în cur sunteţi, chiar dacă vreţi să uitaţi cine v-a pus un acoperiş deasupra capului când toată lumea v-a zis marş la căcat, cine v-a dat 10 lei de un suc sau o farfurie cu mâncare. Mizerii umane ce sunteţi. Vă mai povesteam, acum ceva vreme despre maimuţele îmbrăcate în mătase. Nu s-a schimbat nimic în evoluţie, lanţul trofic a rămas la fel, şi Darwin e mai prezent ca niciodată. Selecţia naturală şi evoluţia încă funcţionează; o ţoală scumpă nu aruncă pe nimeni în vârful lanţului trofic, şi din fericire, pentru cei „rămaşi în urmă” asta nu se va schimba niciodată.
Ştiu pe nişte unii care nici furculiţa nu au învăţat să o ţină corect, şi pentru care nici lecţia umilinţei şi a bunului simţ nu sunt în aceeaşi zonă.
Încă un lucru. Pumnii când vi-i luaţi de la viaţă, vi-i luaţi în cap….uneori în bot, alteori după ceafă ca să nu uitaţi cum este să priviţi în ţărână. Poate vi se pare că de sus pământul nu se mai vede chiar atât de bine. Toţi, fără excepţie, veţi avea ocazia să vă reamintiţi.
