CETATEA NEAMŢ

Într-o zi frumoasă și luminată de soarele ăla cum numai toamna poate fi, am făcut o excursie ȋn câteva locuri emblematice din județul Neamț. Mă voi opri numai asupra Cetății Neamțului. Prima și singura dată când am mai fost eram cu colegii, într-o tabără, ȋn gimnaziu. Ne-au plimbat prin atât de multe locuri, încât de la Cetatea Neamțului nu îmi mai aminteam absolut nimic. Știam că am fost acolo și atât. Acum, prin urmare, era de parcă vizitam un loc pentru prima data ȋn viată. Oricum o dai, cam așa stăteau lucrurile și ȋn realitate, pentru că de când am fost eu cetatea a fost reabilitată și nu mai seamănă nicicum cu amintirile mele vagi.

Photo @Cezar Suceveanu – Wikipedia

Din parcarea cetății, ultimul loc ȋn care poți ajunge cu mașina la poalele dealului, cei care nu sunt prea prieteni cu sala sau au timp la dispoziție, astfel încât sa nu grăbească pasul, au de urcat cam 20 de minute până la Culmea Plesului. Altfel, cred că reușești să faci și mai puțin pe drumul destul de abrupt, umbrit și mărginit de tarabe cu de toate, ca și ȋn alte locuri. În parcarea de care spuneam am cumpărat un langoș fierbinte cu cașcaval, destul de decent la gust, să prind forță pentru restul.

Taxa de intrare la obiectiv este 24 de lei sau 12 lei pentru grupuri de peste cinci persoane și turncheții de la poartă sunt aproximativ inutili, pentru că nu ai de scanat niciun cod de bare. Există acolo un paznic destul de plictisit care se uită daca ai bilet sau nu.

Nu mi se pare scump ținând cont ca înăuntru totul este curat, îngrijit și refăcut.

Lipsesc panourile cu explicaţii ȋn limbi străine, altfel nu aș găsi mai nimic de comentat. Recunosc ca am fost foarte plăcut surprinsă să văd un obiectiv turistic cu nimic mai prejos decât altele pe care le-am vizitat ȋn călătoriile mele din afara granițelor.

Dacă aveți drum prin zonă, nu ocoliți Cetatea Neamțului. Merită din plin strădania de a urca până acolo, de a face câteva fotografii și de a mai învăța un strop de istorie.

Altfel, pentru a vă convinge mai las câteva dintre fotografiile pe care le-am făcut eu însămi sau mi-au fost făcute și informații de pe site-ul oficial al cetății și Wikipedia noastră cea de toate zilele și a toate știutoare.

Cetatea Neamțului, a fost construită în timpul domniei lui Petru Mușat (1374-1391). Poziția strategică de care a beneficiat și prezența în evenimentele marcante pe care le-a cunoscut această parte a țării demonstrează faptul că Cetatea Neamțului a fost una dintre cele mai bine întărite cetăți de care a dispus statul medieval moldovenesc.

Pe zidurile de intrare, aflăm istoria locului: Prima atestare documentară a locului datează din 1395. Epoca de glorie a cetății corespunde domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care înțelegând bine rolul fortificațiilor pentru creșterea capacităților de apărare a țării a întărit cetățile moștenite de la înaintașii săi și a construit altele noi.

Lucrările întreprinse în vremea sa au constat în supraînălțarea vechilor ziduri ale cetății, ridicarea celor patru bastioane ale curții exterioare și construirea podului în forma de arc, sprijinit pe 11 piloni de piatră. Astfel întărită, în anul 1476 cetatea Neamț a făcut față asediului lui Mohamed al II-lea, după lupta de la Valea Alba – Războieni.

În anul 1600 Cetatea Neamțului își va deschide porțile în fața armatelor celui care a realizat prima unire politică a tuturor românilor: Mihai Viteazul.

Prefăcută în mănăstire de Vasile Lupu (1646) și apoi distrusă parțial de Dumitrașcu Cantacuzino în 1675, Cetatea Neamțului va mai avea forța de a scrie o nouă pagină în 1691, când apărată de un mic grup de plăieși, va rezista asediului armatei polone condusă de Regele Ioan Sobietski. După
distrugerea ordonată de Mihai Racoviță în 1717, Cetatea Neamțului îți pierde total importanța militară.”
Din anul 1718, Cetatea Neamțului a rămas în paragina si a fost distrusă de către vreme sau de către localnici care foloseau piatra de la cetate în construcții.

În anul 1866 este declarată monument istoric și abia între anii 1968-1972, sub conducerea arhitectului Ștefan Bals au început lucrările de reconsolidare a zidurilor. Restaurarea cetății a continuat și după anul 1992 în cadrul programului UNESCO de restaurare și de renovare a monumentelor istorice în care s-a continuat restaurarea cetății și a zidurilor. Între anii 2007-2009 Cetatea Neamțului a fost închisă fiind supusă unor lucrări de reabilitare și restructurare.

Cetatea Neamț reintrat in circuitul turistic la 4 iulie 2009. Au fost amenajate 21 de încăperi, printre care sala de sfat și judecată, sala armelor, închisoarea, camera de provizii, sala de mese, paraclisul etc. În unele camere este recreată atmosfera din vremurile trecute, când cetatea era locuită.

Cetatea este construită din piatră de râu, piatra de carieră și rocă de gresie verzuie. Între cetate și restul platoului se află un șanț de apărare (pe latura de nord). În cetate se pătrundea pe o poartă (“poarta mușatină”) aflată pe la mijlocul zidului nordic.

Zidurile sunt groase de aproape 3 m și aveau inițial o înălțime de circa 12-15 m, fiind susținute și consolidate în exterior de 18 contraforți puternici de formă prismatică, care corespund pe direcția zidurilor interioare. În cele patru colțuri ale fortului mușatin se află turnuri de apărare, care nu sunt plasate în exteriorul zidurilor, ci încadrate direct în scheletul de ziduri.

Încăperile din turnuri au plafoane sprijinite pe grinzi groase de stejar, iar celelalte aveau arcade boltite realizate din cărămidă. În curtea interioară se afla o fântână. Majoritatea încăperilor din cetate erau destinate soldaților, cetatea având rol de apărare, ea nefiind locuită de domnitor, familia sa și de sfetnici apropiați decât în caz de pericol. În mod obișnuit aici se aflau aproximativ 300 de oameni.

http://monumenteneamt.ro/cetatea-neamtului

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Neam%C8%9B

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *