Când eram mici, îl aveam pe Moş Gerilă. Surogatul de Moş Crăciun, cel care ne era interzis, s-a transformat natural în acel ceva, mascat, de care aveam nevoie ca să putem crede, să putem visa, să ne punem dorinţe şi speranţe.
Între timp, Moş Crăciun e „la liber” şi s-a globalizat, nu mai are niciun haz, nu mai răsplăteşte nimic, vine „by default”.
Între timp, credinţa care era interzisă s-a liberalizat şi bagatelizat, dărâmăm şcoli, construim biserici, lăsăm monumente în paragină si ridicăm kitsch-ul pe piedestal, ne călcăm în picioare la sfintele moaşte şi de fapt, nu mai credem în nimic.
Aveam în 2011, 18300 de biserici, 4700 de şcoli generale, 425 de spitale. Suntem bolnavi şi la trup şi la suflet, nu mai avem nici măcar un surogat de Moş Crăciun, care să apară la geam chemat de patosul poeziilor patriotice, nu mai avem nimic, uneori ne-am pierdut şi pe noi.
Nu ştim să vindecăm nimic, pentru că nu găsim timp pentru nimic. Lucrurile care ne măsoară bogăţia s-au denaturat groaznic de-a lungul timpului.
Credem ancestral în lucruri interzise, cultura underground ne-a fost insuflată de când eram mici. Puneam pături în geam ca să ascultăm Europa Liberă, iar acum o Europă Liberă ne expulzează ca un organism, organul transplantat. Avem libertatea de a construi, dar nu facem altceva decât să ne consumăm energiile demne de o cauză mai bună, construind castele din cărţi de de joc.
Nu mai ştim să vorbim, dar avem acces liber la absolut orice informaţie ne-am putea dori, stăm blazaţi în faţa calculatoarelor, iar în parcuri vezi armate de zombie cu smartphone-uri în mână.
Ne plângem de obezitatea în creştere în rândul copiilor, dar în parcuri mamele ţipă la ei că îşi murdăresc hainele. Îi smucesc brutal către casă, ca apoi să îngroaşe rândurile în sălile de aşteptare ale cabinetelor de psihologie, copii înfricoşaţi de lumina zilei, sau de alţi copii.
Creştem sălbatici, mergem şi la fiecare pas ne uităm înapoi, suntem învăţaţi să ne ferim, mai ales de noi înşine.
Da, si above all vom avea o Catedrala a Mantuirii Neamului :))